Gentiene de Nadina

Nadina Visan - Gentiene de Bavaria

Nu are-oricine gentiene-n casa
In blind septembre, de trist Sin’ Mihail,

Gentiane de Bavaria, mari, intunecoase, intunecoase doar
Ce-ntuneca si ziua, asemeni unor torte care
Fumega de-albastrul mohorit plutonic
Striate si asemeni unor torte, cu explozia lor
De intuneric ce intinde albastrul
Culcat apoi in colturi, culcat de albii zori ce trec in tromba
Flori-torta ale albastrului, fumegindului intuneric,
Picla de un albastru-nchis ce-I a lui Pluto
Lampi negre in saloanele din Dis,
Arzind de-albastru-nchis,
Raspindind intuneric, intuneric albastru,
La fel cum palidele lampi ale Demetrei raspindesc lumina,
Indrumati-ma, aratati-mi calea!

O gentiana da-mi, o torta-ntinde-mi!
Sa ma calauzesc cu torta-albastra, bifurcata a astei flori
In jos pe scarile mereu mai neguroase,
Unde albastrul se intuneca-n albastru
Ba inca incotro se-ndreapta Persefona,
Taman acum, din bruma lui septembre,
Catre tinutul fara de vedere in care intunericul
Pe intuneric se trezeste
Iar Persefona, ea, e doar o voce
Sau intuneric nevazut invaluita-n si mai intuneric
Al bratelor plutonice, patrunsa de o involburata pasiune
De picla deasa
Intre splendoarea tortelor de intuneric,
Ce leapada frinturi de intuneric
Peste mire si pierduta sa mireasa.