Si ale mele Gentzi-gene

Maria Zirra - Gentiene de Bavaria

Nu fitecine are parte de gentiene-n a sa casa
In molcomul Septembre, la linul, mohoratul Michaelmas.

Gentiene de Bavaria, mari, albastre ca-nserarea, fuioare de bezna
Care cotropesc chiar ziua, precum o torta face cu-albastrul ei de fum
atuncea cand coboara peste-al lui Pluto alean,
Torte unduitoare arzand intunecat cu albastra flama,
Ce puncte-n puncte apasate se preschimba, stranse-n imbratisarea zilei dalbe,
Florile-torte ale intunericului celui albastru si adanc de fum,
Ale uimirii lui Pluto albastru-nserate,
Lampi intunericite din salile de dincolo, arzand-albastru de-nserat,
Si raspandind al intunericului brat, albastru de-inserat, la fel cum
Din palidele lampi ale lui Demeter lumina aievea-izvoade.
Conduce-ti-ma, dara, pasiti degrab in fata.

Culege-mi o gentiana, ada-o torta!
Sa-orbecai doar cu-albastra torta-furca acestei flori,
In jos pe scarile cu bezna din ce in ce mai deasa, acolo unde albastrul e intunecat cu-albastru
si-acolo unde calca Persefona, acum, sa trec din inghetat’ septembre
catre taramul de orbire unde chiar intunericul in bezna deasa se trezeste,
Si Persefona insasi ramane doar o voce
Sau intunericul ce se rasfira in bezna si mai deasa
in bratele plutonice, patrunsa adanc de patima amara in nestire,
invaluiti pesemne in falnica mandrie a tortelor de intuneric, ce arunc-un val de
bezna peste mireasa blestemata si-al sau mire.