Petruta Naidut - Gentiene de Bavaria
Nu afli gentiene la oricine-n casa
in septembrie cu ploi, in mohirata zi tarzie de Sf. Mihail.
Gentiene de Bavaria, mari si intunecate, intunecand doar
lumina zilei cu intunerecul lor precum facliile de fum albastru ale tristetii lui Pluto,
brazdate de nervuri, lucesc albastru cu flacara lor intunecata,
chircindu-se, la pamant suflate de lumina zilei.
Flori ce ard intunerecul de fum albastru, naucitoare luciri plutonice de-un albastru adanc,
faclii intunecate ce se mistuie in Dite, lucind albastru-ntunecat,
raspandind negura, negura albastra, precum facliile palide ale Demetrei, lumina,
apoi calauze sa-mi fiti, calea sa-mi aratati.
Intindeti-mi o gentiana, dati-mi o faclie!
Voi sa ma las calauzit de flacara albastra, desfacuta a cestei flori
coborand scara tot mai intunecata, pana unde albastrul se intuneca de atata albastru
chiar pana unde pleaca Perfesona-ndata din inghetat septembrie
pe taramul nevazut unde negura se desteapta in intunerec
iar Persefona insasi nu-i decat o voce
ori o umbra nevazuta cuprinsa de adancul intunerec
al bratelor lui Pluto, strapunsa de sageata tristetii grele
printre splendide faclii ce ard intunecat, aruncand umbre
asupra soatei pierdute si-a sotului sau.
No comments:
Post a Comment