Veronica Bala - Gentiane de Bavaria
Nu orisicare om are-n casa gentiane
in luna dulce de septembrie, de San’Mihai domol si trist.
Gentiane de Bavaria, mari si intunecoase, complet intunecoase,
care-ntuneca ziua, precum o faclie, cu albastrimea fumurie a beznei lui Pluto,
ca facliile de nervuroase, cu-a lor strafulgerare de intuneric imprastie albastru
strivindu-se punctiform, strivite de ivirea zilei albe,
floare-faclie a intunecimii albastru-fumurii, betia lui Pluto intunecat-albastra,
felinare negre de pe culoarele lui Dis, luminand albastru-nchis
ce revarsa intuneric, intuneric albastru, precum revarsa lumina felinarele slabe ale Demetrei,
indrumati-ma, dar, aratati-mi calea.
Intindeti-mi o gentiana, dati-mi o faclie!
Sa ma calauzesc cu faclia albastra bifurcata a astei flori
de-a lungul treptelor tot mai intunecate, unde-albastrul se-ntuneca de la albastru
chiar acolo unde paseste Persefona, in clipa-ceasta, de la septembriele brumar
spre taramul nevazut in care intunericul rasare peste intunecime,
iar Persefona insasi nu-i decat un glas
sau un intuneric invizibil infasurat in jurul unui intuneric mai intens,
cel al bratelor lui Pluto, si strapuns de patima beznei dense
in splendoarea facliilor de intuneric, revarsand intuneric asupra
mirelui si-a ratacitei lui mirese.
No comments:
Post a Comment