Gentienele lui Nic

Nicolae-Andrei Popa - Gentiene de Bavaria

Nu are tot barbatul gentiene in casa lui
in luna cea ploioasa a lui septembrie,de trista, rabdatoarea zi a Sf. Mihail.

Gentiene de Bavaria, mari si negre, negre doar
umbrind lumina zilei, aduc a torta, cu albastrimea fumeganda a mahnirii lui Pluto,
aduc a torta si au nervuri, cu ale lor zvacniri de intuneric imprastiate trist
turtite-n granulatii, strivite de invazia luminii caste
floare-torta a intunecimii aburind vanat,orbirea vanat-intunecata a lui Pluto,
lampi negre din coridoarele Infernului, arzand albastru-ntunecat,
desertand intunecime, intunecime vanata, pe cand ale Demetrei lampi palide palpaie,
calauzeste-ma deci, arata-mi calea.

Intinde-mi o gentiana, o torta sa-mi dai!
sa ma calauzesc vreau singur cu vanata, bifurcata torta a acestei flori
jos pe treptele din ce in ce mai negre, unde culoarea vanata se-nnegreste de tot
chiar si aici unde paseste Persefona, din septembrie cea infrigurata
pana la taramul nevazut unde intunecimea vegheaza asupra intunericului
si Persefona insasi nu-i decat un ecou
sau o intunecime oarba impaturita in intunericul abisal
ale bratelor lui Pluto, patrunsa fiind de nesatul mahnirii far’de margini
in ambientul minunatelor torte smolite, varsand intunecimea
pe mireasa pierduta si pe-al ei mire.